- epifíza
- -e ž (ȋ) anat. 1. žleza z notranjim izločanjem v velikih možganih, češerika: funkcija epifize 2. končni del dolge cevaste kosti: odlomljena epifiza
Slovar slovenskega knjižnega jezika . 2000.
epifíza
Look at other dictionaries:
epifiză — EPIFÍZĂ, epifize, s.f. 1. Capătul oaselor lungi, format din ţesut spongios. 2. (Şi în sintagma glandă epifiză) Glandă pineală. – Din fr. épiphyse. Trimis de viomih, 10.05.2004. Sursa: DEX 98 EPIFÍZĂ s. (anat.) glandă pineală. (epifiză este o… … Dicționar Român
epifiza — epifíza ž DEFINICIJA anat. 1. žlijezda s unutrašnjim izlučivanjem smještena na stražnjem zidu treće moždane komore, pinealna žlijezda; žirka 2. proširena okrajina dugih kostiju SINTAGMA epifiza mozga anat. stražnji dio međumozga ETIMOLOGIJA grč.… … Hrvatski jezični portal
epifíza — ž anat. 1. {{001f}}žlijezda s unutrašnjim izlučivanjem smještena na stražnjem zidu treće moždane komore; pinealna žlijezda, žirka 2. {{001f}}okrajina dugih kostiju ∆ {{001f}}∼ mozga anat. stražnji dio međumozga ✧ {{001f}}grč … Veliki rječnik hrvatskoga jezika
epifízã — s. f., g. d. art. epifízei; pl. epifíze … Romanian orthography
epifizită — EPIFIZÍTĂ s.f. (med.) Boală de creştere interesând epifiza şi constând într un proces osteocondritic; osteocondroză epifizară (epifizar); cifoza adolescenţilor. [< fr. épiphysite]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN EPIFIZÍTĂ s. f … Dicționar Român
pineală — PINEÁLĂ, pineale, adj. (În sintagma) Glandă pineală = mică glandă situată în masa encefalului, care determină prin secreţia ei dezvoltarea caracterelor sexuale; epifiză. [pr.: ne a ] – Din fr. pinéal. Trimis de oprocopiuc, 18.03.2004. Sursa: DEX… … Dicționar Român
žîrka — ž 〈G mn rākā/ ī〉 1. {{001f}}refer. pojedinačan plod hrasta ili bukve; jedan žir 2. {{001f}}anat. knjiš. rij. endokrina žlijezda na zadnjem dijelu srednje komore mozga; epifiza … Veliki rječnik hrvatskoga jezika
anepifizie — ANEPIFIZÍE s. f. apinealism. (< an1 + epifiză) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
epifizar — epifizár adj. m., pl. epifizári; f. sg. epifizáră, pl. epifizáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic EPIFIZÁR, Ă adj. Referitor la epifiză, al epifizei. [< fr. épiphysaire] … Dicționar Român
epifizio — elem. epifiză . (< fr. épiphysio , cf. gr. epiphysis, excrescenţă) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
