tangénta

tangénta
-e ž (ẹ̑) geom. premica, ki se dotika krivulje ali ploskve, dotikalnica: narisati tangento na krog; dotikališče tangente / tangenta krivulje, ploskve

Slovar slovenskega knjižnega jezika . 2000.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • tangenţă — TANGÉNŢĂ, tangenţe, s.f. Poziţie, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ Atingere, legătură, contact. ♦ fig. Relaţie, legătură trecătoare, indirectă. – Din fr. tangence. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  tangénţă s. f., g. d. art …   Dicționar Român

  • tangenta — tangentá vb., ind. prez. 1 sg. tangentéz, 3 sg. şi pl. tangenteáză Trimis de siveco, 11.05.2008. Sursa: Dicţionar ortografic  TANGENTÁ vb. tr. 1. a atinge tangent. 2. a scăpa prin tangenţă, a schimba brusc subiectul. (< tangent) …   Dicționar Român

  • tangenta — tàngenta (tangȅnta) ž <G mn ā/ ī> DEFINICIJA 1. mat. pravac koji dodiruje krivulju u jednoj točki; tangenta krivulje u točki M je granični položaj sekante MM̕ kada se točka M̕ na krivulji neograničeno približava čvrstoj točki M (ako je taj… …   Hrvatski jezični portal

  • tàngenta — (tangȅnta) ž 〈G mn ā/ ī〉 1. {{001f}}mat. pravac koji dodiruje krivulju u jednoj točki; tangenta krivulje u točki M je granični položaj sekante MM’ kada se točka M’ na krivulji neograničeno približava čvrstoj točki M (ako je taj granični položaj… …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • tangentă — TANGÉNT//Ă tangentăe f. mat. 1) Dreaptă care vine în contact cu o curbă într un singur punct, fără a o intersecta. 2) Funcţie trigonometrică a unui unghi, egală cu raportul dintre funcţia sinus şi funcţia cosinus a aceluiaşi unghi. /<fr.… …   Dicționar Român

  • tangénţã — s. f., g. d. art. tangénţei; pl. tangénţe …   Romanian orthography

  • tangenţial — TANGENŢIÁL, Ă, tangenţiali, e, adj. Privitor la tangentă; care este asemănător cu o tangentă. ♦ fig. (Adesea adverbial) Atins în treacăt; p. ext. indirect, printre altele. [pr.: ţi al] – Din fr. tangentiel. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • pantă — PÁNTĂ, pante, s.f. 1. Porţiune de teren cu suprafaţa înclinată faţă de planul orizontal, care formează de obicei versantul unei forme de relief; povârniş, coastă. ♢ loc. adv. şi adj. În pantă = înclinat, pieziş. ♢ expr. A cădea (sau a aluneca) pe …   Dicționar Român

  • tractrice — TRACTRÍCE s.f. (mat.) Curbă plană având proprietatea că, în fiecare punct al ei, segmentul de tangentă, cuprins între punctul de tangentă şi intersecţia tangentei cu o dreaptă fixă, are lungimea constantă. [< germ. Traktrix, cf. lat. tractare… …   Dicționar Român

  • cotangentă — COTANGÉNTĂ, cotangente, s.f. Funcţie trigonometrică a unui unghi, egală cu tangenta trigonometrică a unghiului complemantar. – Din fr. contangente. Trimis de ionel bufu, 31.07.2004. Sursa: DEX 98  cotangéntă s. f., pl. cotangénte; simb. cot sau… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”