- pričút
- -a m (ȗ) knjiž. čutna zaznava brez stvarne podlage: prisluhi, prividi in pričuti
Slovar slovenskega knjižnega jezika . 2000.
pričút
Look at other dictionaries:
pricut — pricút s.n. (înv. şi reg.) parte mărginaşă a unui sat; cătun depinzând de un sat. Trimis de blaurb, 26.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
