Slovar slovenskega knjižnega jezika . 2000.
paralelogram — PARALELOGRÁM, paralelograme, s.n. Patrulater care are laturile opuse paralele şi egale. ♢ Paralelogramul forţelor = regulă şi construcţie grafică cu ajutorul cărora se determină rezultanta a două forţe concurente. – Din fr. parallélogramme, germ … Dicționar Român
paralelògram — m mat. četverokut kojem su po dvije stranice paralelne, a stoga i jednake duljine; romboid ✧ {{001f}}grč … Veliki rječnik hrvatskoga jezika
paralelogram — paralelògram m DEFINICIJA mat. četverokut kojem su po dvije stranice paralelne, a stoga i jednake duljine; romboid ETIMOLOGIJA grč. parallēlógrammon ≃ v. paralela + gram … Hrvatski jezični portal
paralelográm — s. n. (sil. gram), pl. paralelográme … Romanian orthography
prismă — PRÍSMĂ, prisme, s.f. 1. Poliedru care are două feţe (numite baze) egale şi paralele şi cu celelalte feţe în formă de paralelogram; corp solid care are această formă. 2. Piesă de sticlă, de cuarţ sau de alt material transparent, de obicei în formă … Dicționar Român
paralelipiped — PARALELIPIPÉD, paralelipipede, s.n. Prismă ale cărei baze sunt paralelograme. – Din fr. parallélipipède. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 paralelipipéd s. n., pl. paralelipipéde Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
romb — ROMB, romburi, s.n. Paralelogram cu toate laturile egale şi unghiurile opuse egale. – Din ngr. rómbos, fr. rhombe. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 romb s. n., pl. rómburi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
triclinic — TRICLÍNIC, triclinice, adj. (min.; în sintagma) Sistem triclinic = sistem cristalin caracterizat prin trei axe cristalografice înclinate între ele, asimetrice şi de lungimi diferite. – Din fr. triclinique. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007.… … Dicționar Român
síla — e ž (í) 1. kar ni telo in premaguje vztrajanje telesa v določenem položaju, stanju: na podlago, predmet deluje sila; izračunati, meriti silo; zaradi velike sile se telo deformira ali se začne gibati; smer sile / drobilna, pogonska, zaviralna… … Slovar slovenskega knjižnega jezika
véktor — ja m (ẹ) fiz., mat. količina, določena z absolutno vrednostjo in smerjo: množenje, seštevanje vektorjev; vektor hitrosti; usmerjenost, velikost vektorja / komponenta vektorja projekcija vektorja na dano smer; paralelogram vektorjev paralelogram … Slovar slovenskega knjižnega jezika
