- oficiánt
- -a m (ā á) jur., v stari Avstriji in v stari Jugoslaviji nižji uradnik; oficial: več let je bil oficiant
Slovar slovenskega knjižnega jezika . 2000.
Slovar slovenskega knjižnega jezika . 2000.
oficiant — OFICIÁNT, Ă, oficianţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care oficiază (slujba bisericească). 2. s.m. şi f. (Grad de) funcţionar în unele instituţii sau întreprinderi de stat. [pr.: ci ant] – Din fr. officiant. Trimis de oprocopiuc, 01.05.2004. Sursa … Dicționar Român
oficiant — o|fi|ci|ant Mot Agut Nom masculí … Diccionari Català-Català
sluji — SLUJÍ, slujesc, vb. IV. intranz. 1. 1. A fi angajat, a munci în gospodăria sau în familia cuiva; (înv.) a ocupa o funcţie publică. ♦ (pop.) A şi face serviciul militar. ♦ tranz. A munci pentru altul, a fi la dispoziţia unui stăpân. ♦ refl. A se… … Dicționar Român