leniv — LENÍV lenivă (lenivi, lenive) înv. Care este leneş. /<sl. lĕnivu Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX … Dicționar Român
lenevi — LENEVÍ, lenevesc, vb. IV. intranz. şi refl. A se afla, a rămâne sau a i plăcea să rămână în inactivitate, a se lăsa cuprins de lene; a trândăvi. – Din leniv sau leaniv (înv. leneş < sl.). Trimis de LauraGellner, 19.05.2004. Sursa: DEX 98 A… … Dicționar Român
lene — LÉNE s.f. Faptul de a se complăcea în inactivitate; înclinaţia celui căruia nu i place, care nu doreşte, nu vrea să muncească, căruia îi place să stea fără să muncească; trândăvie; lâncezeală. – Din sl. lĕnĩ. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
lenevior — LENEVIÓR, OÁRĂ, leneviori, oare, adj. (Cam) leneş. – Leniv sau leaniv (înv. leneş < sl.) suf. ior. Trimis de LauraGellner, 19.05.2004. Sursa: DEX 98 leneviór adj. m. (sil. vior), pl. lenevióri; … Dicționar Român