Slovar slovenskega knjižnega jezika . 2000.
izmeni — IZMENÍ, izmenesc, vb. IV. refl. (fam.) 1. A se purta fără naturaleţe, cu mofturi; a se fandosi. 2. A se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi, a face mutre. – Din sl. izmĕniti a schimba . Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX… … Dicționar Român
izmenit — IZMENÍT, Ă, izmeniţi, te, adj., s.m. şi f. (fam.) (Om) afectat, fandosit, mofturos. – v. izmeni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IZMENÍT adj. v. boieros, capricios, fandosit, mofturos, năzuros, pretenţios, sclifo sit … Dicționar Român
izmană — IZMÁNĂ, izmene, s.f. (Mai ales la pl.) Obiect de lenjerie bărbătească, acoperind corpul de la talie în jos; indispensabili, nădragi. [var.: (reg.) izmeánă s.f.] – Din bg. izmeni. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 IZM//ÁNĂ izmanăéne f … Dicționar Român
