- glúmec
- -mca m (ȗ) zastar. (gledališki) igralec: glumci so nastopili pred polno dvorano // artist, komedijant: bil je glumec v cirkusu
Slovar slovenskega knjižnega jezika . 2000.
Slovar slovenskega knjižnega jezika . 2000.
glumeţ — GLUMÉŢ, EÁŢĂ, glumeţi, e, adj. (Despre oameni) Care face multe glume, căruia îi place să facă glume; vesel, poznaş, hâtru. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor, întâmplări, glume etc.) Care provoacă râsul; hazliu. – Din bg. glumec. Trimis de gall … Dicționar Român
glumă — GLÚMĂ1, glume, s.f. Scurtă poveste plină de haz (şi cu un final neaşteptat), care provoacă râs şi veselie. v. anecdotă. ♢ loc. adv. În glumă = fără nici o intenţie serioasă, fără răutate. Fără glumă = în mod serios. Nu glumă! = cu adevărat,… … Dicționar Român