antiteză — ANTITÉZĂ, antiteze, s.f. 1. Opoziţie dialectică între două fenomene, idei, judecăţi etc. ♦ Figură de stil bazată pe opoziţia dintre două idei, fenomene, situaţii, personaje, expresii etc., care se pun reciproc în relief. 2. (fil.) Momentul al… … Dicționar Român
antiteza — antìteza (antitéza) ž DEFINICIJA 1. opreka, suprotnost, protivština 2. fil. negacija teze, protivna tvrdnja, opreka, suprotstavljanje dvaju suprotnih termina; stav koji tvori drugi termin u antinomiji (prvi termin je teza) 3. jez. knjiž.… … Hrvatski jezični portal
antìteza — (antitéza) ž 1. {{001f}}opreka, suprotnost, protivština 2. {{001f}}fil. negacija teze, protivna tvrdnja, opreka, suprotstavljanje dvaju suprotnih termina; stav koji tvori drugi termin u antinomiji (prvi termin je teza) 3. {{001f}}jez. knjiž.… … Veliki rječnik hrvatskoga jezika
antitézã — s. f., pl. antitéze … Romanian orthography
antiteza — <yun.> 1. Təzad, zidlik, əkslik. // ədəb. Bir birinə zidd məfhum və surətlərin qarşılaşdırılmasından ibarət stilistik üsul. Antitezadan əsərin sərlövhəsində də istifadə edilə bilər. 2. Bax antitezis … Azərbaycan dilinin izahlı lüğəti
antitetic — ANTITÉTIC, Ă, antitetici, ce, adj. Care conţine o antiteză; care foloseşte antiteze. – Din fr. antithétique. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ANTITÉTIC adj. contrar, opus. (Poziţii antitetic.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa … Dicționar Român
chiasm — CHIÁSM, chiasme, s.n. Figură de stil care constă în reluarea, în ordine inversă, a două cuvinte sau expresii. – Din fr. chiasme. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 chiásm (figură de stil) s. n., pl. chiásme Trimis de siveco,… … Dicționar Român
sinteză — SINTÉZĂ, sinteze, s.f. 1. Metodă ştiinţifică de cercetare a fenomenelor, bazată pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare; îmbinare a două sau a mai multor elemente care pot forma un tot.… … Dicționar Român
teză — TÉZĂ, teze, s.f. 1. Afirmaţie expusă şi susţinută într o discuţie; idee principală dezvoltată şi demonstrată într o operă, într o cuvântare etc. ♢ loc. adv. (înv.) În teză generală = în general. ♦ (fil.) Idee, propoziţie care formează primul… … Dicționar Român
triadă — TRIÁDĂ, traide, s.f. Reunire de trei elemente care formează împreună o unitate. [pr.: tri a ] – Din fr. triade, lat. trias, adis. Trimis de dante, 01.07.2004. Sursa: DEX 98 TRIÁDĂ s. v. trio. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
