- pribèg
- in pribég -éga m (ȅ ẹ́; ẹ̑) glagolnik od pribegniti: pribeg v utrdbo
Slovar slovenskega knjižnega jezika . 2000.
pribèg
Look at other dictionaries:
pribég — a m (ẹ̑) zastar. pribežnik: pribegi iz turškega tabora … Slovar slovenskega knjižnega jezika
pribeag — PRIBEÁG, Ă, pribegi, ge, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o ţintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. adj. Singur, izolat, răzleţ. – Din sl. prĕbĕgŭ.… … Dicționar Român
pribegi — PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări, 2. A şi părăsi locul natal, ţara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. Trimis de oprocopiuc, 14.04.2004. Sursa: DEX 98 PRIBEGÍ vb. 1. v.… … Dicționar Român
