- bínormála
- -e ž (ȋ-ȃ) geom. premica skozi točko prostorske krivulje, pravokotna na pritisnjeno ravnino v tej točki
Slovar slovenskega knjižnega jezika . 2000.
Slovar slovenskega knjižnega jezika . 2000.
binormală — binormálă s. f., g. d. art. binormálei; pl. binormále Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic BINORMÁLĂ s.f. (mat.) Dreaptă care trece printr un punct al unei curbe şi este perpendiculară pe planul oscilator al acesteia în… … Dicționar Român