- mustáči
- -ev m mn. (á ā) nar. brki, zlasti veliki: Z užitkom jo [cigareto] je slinil in bilo je, kakor da se mu izpod mustačev utrinja posmeh (I. Koprivec)
Slovar slovenskega knjižnega jezika . 2000.
Slovar slovenskega knjižnega jezika . 2000.
mustăci — MUSTĂCÍ, mustăcesc, vb. IV. intranz. 1. A râde pe sub mustaţă, a zâmbi reţinut. 2. A strâmba din nas, a fi nemulţumit de ceva. – Din mustaţă. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 mustăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mustăcésc … Dicționar Român
mustăcire — MUSTĂCÍRE, mustăciri, s.f. (Rar) Faptul de a mustăci; semn de nemulţumire, cârtire. – v. mustăci. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 mustăcíre s. f., g. d. art. mustăcírii; pl. mustăcíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
mustaţă — MUSTÁŢĂ, mustăţi, s.f. I. 1. Părul care creşte deasupra buzei superioare la bărbaţi. ♢ expr. (fam.) A i râde (sau a i zâmbi cuiva) mustaţa = a se bucura. A râde (sau a i zâmbi) pe sub mustaţă = a rade (sau a zâmbi) pe ascuns sau reţinut (şi… … Dicționar Român
mustăcios — MUSTĂCIÓS, OÁSĂ, mustăcioşi, oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are mustăţi (I) mari şi dese. 2. (Despre cereale) Cu ţepi lungi şi deşi. 3. (Despre unele plante) Cu mustăţi (II 3). [var.: musteciós, oásă adj.] – Mustaţă + suf. ios. Trimis… … Dicționar Român