- hírav
- -a -o tudi hiràv -áva -o prid. (í; ȁ á) ki hira: hirav otrok; starec je bolan in hirav / hirave rastline
Slovar slovenskega knjižnega jezika . 2000.
Slovar slovenskega knjižnega jezika . 2000.
hâră — HÂRĂ, hâre, s.f. (reg.) Ceartă, neînţelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). ♢ loc. adv. De a hâra = cu spirit de contradicţie, cu dorinţa de a face cuiva în necaz. – Din hârâi (derivat regresiv). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
híravec — in hirávec vca m (í; ȃ) nav. ekspr. hirav človek: bolniki in hiravci; epidemija je pobrala mnogo hiravcev … Slovar slovenskega knjižnega jezika